Dl. Burlacu spuneţi Vă rog în calitate de fost Preşedinte a Consiliului de Mediere care este oportunitatea şi premizele pentru promovarea medierii în Republica Modova?

 Gradul de diversificare a relaţiilor sociale şi economice într-o societate din ce în ce mai complicată, dezvoltarea economică, naşterea unor noi industrii, complexitatea în creştere a tuturor aspectelor vieţii cotidiene adaugă noi şi noi tipuri de conflicte. Rezolvarea clasică a conflictului prin încredinţarea acestuia organelor justiţiei şi soluţionarea pe conceptul „cîştig-pierdere”, „învingător-învins” s-a dovedit că nu este, în toate cazurile, cel mai adecvat răspuns, care să ofere o soluţie tuturor dificultăţilor economice şi sociale.

Medierea, ca modalitate alternativă de soluţionare a disputelor, nu este un panaceu, dar îşi are locul său în numeroase tipuri de litigii. Aria de conflicte pentru care poate fi aplicată medierea este destul de largă şi izvorăşte din relaţiile familiale, civile (raporturile locative, de vecinătate, coproprietate, succesiuni etc.), comerciale, penale, în relaţiile dintre autorităţile publice şi administraţi.

Medierea, ca alternativă de soluţionare a conflictelor, face parte din ansamblu de măsuri orientate spre creşterea calităţii actului de justiţie. Această alternativă contribuie la degrevarea instanţelor de judecată de numărul mare de cauze, oferă soluţii convenabile părţilor implicate în conflict, care să corespundă intereselor acestora. Utilizarea medierii permite mutarea centrului de greutate a procesului de pe aspectele privind statutul juridic ori subtilităţile de procedură pe interesele aflate în joc. Aceste rezultate pot fi obţinute cu cheltuieli mai mici, economice de timp şi emoţii negative, comparativ cu ceea ce presupune, de obicei procedurile în instanţa de judecată sau arbitrală.

Medierea reprezintă un proces de participare activă a părţilor aflate în conflict, ele singure aleg mijloacele de soluţionare a disputelor, depun eforturi de a găsi soluţia convenabilă lor. Această abordare consensuală sporeşte posibilitatea că, odată ce disputa este soluţionată, părţile vor putea să păstreze relaţiile dintre ele.

Organizaţia Naţiunilor Unite, Consiliul Europei şi Uniunea Europeană, prin dezbaterile şi reuniiunile organizate periodic la această temă, prin instrumentele juridice adoptate-rezoluţii şi recomandări şi-au asumat un rol particular în rolul medierii, în promovarea medierii. Astfel, elaborarea unui cadru legislativ în vederea dezvoltării căilor alternative de soluţionare a litigiilor, inclusiv medierea, este un obiectiv primordial identificat în Planul de Acţiuni Republica Moldova- Uniunea Europeană. Întru realizarea acestui obiectiv şi a armonizării legislaţiei interne cu reglementările internaţionale Parlamentul Republicii Moldova a adoptat Legea nr.134-XVI din data de 14.06.2007 cu privire la mediere, care a venit să ofere o reglementare viabilă medierii.

Legea cu privire la mediere conţine prevederi care reglementează procedura de mediere şi stabileşte particularităţile acesteia în cauzele civile, familiale şi penale.

Necesitatea promovării institutului de mediere la moment este certă şi inevitabilă dat fiind faptul că la moment instanţele de judecată în virtutea unor circumstanţe obiective sunt extrem de înărcate, iar aceasta se răsfrînge direct asupra calităţii actului de justiţie.

Medierea în unele cazuri este confundată de subiecţii raporturior juridice cu arbitrajul, ceea ce contravine de fapt esenţei, misiunii şi scopului acestui institut.

Astfel, în această ordine de idei arbitrajul fiind desemnat de către părţile unui litigiu va soluţiona conflictul bazîndu-se pe legea procesuală şi materială, pronunţîndu-se cu o hotărîre. Mediatorul însă este liber în acţiuni, nefiind limitat de anumite proceduri, precum nu formulează anumite propuneri de tranşare a conflictului, nu are puterea unei decizii, operînd la soluţionarea conflictului cu diverse categorii psihologice, filosofice, procedee logice de analiză şi altele. De asemenea, mediatorul în dependenţă de natura şi circumstanţele conflictului va alege cele mai optime, efective procedee şi stiluri de mediere întru tranşarea conflictului, restabilirea relaţiilor între părţi ţinînd cont de interesele acestora, pe cînd arbitrajul va încadra litigiul într-o normă materială şi procedurală concretă.

Unul din avantajele medierii faţă de procesul judiciar clasic este că procesul tradiţional judecătoresc nu poate sau nu întotdeauna reuşeşte să restabilească integral relaţiile dintre cei ce au venit în faţa justiţiei.

Procesele judiciare greoaie şi anevoioase doar vor acutiza relaţiile  dintre acestea şi chiar dacă actul de justiţie va face dreptate uneia sua altei părţi relaţiile dintre aceştea riscă să nu mai fie restaurate.

Principiile de bază ale activităţii mediatorului cum ar fi: imparţialitatea, neutralitatea, confidenţialitatea şi echidestanţa fac ca activitatea acestuia să fie cu adevărat atractivă pentru diverse categorii de cetăţeni şi în diverse categorii de conflicte.

Referindu-ne la medierea în cauzele penale, aceasta a devenit în ultima perioadă cel mai cunoscut element al justiţiei restaurative în multe state atît din interiorul, cît şi din afara spaţiului european.

La nivel internaţional au fost adoptate un şir de acte prin intermediul cărora se promovează şi se recomandă implimentarea instituţiei medierii şi în soluţionarea cauzelor penale.

Dl Burlacu, spuneţi Vă rog care au fost actele juridice europene care au stat la baza cadrului legal cu privire la mediere adoptat în R.Moldova?

Astfel de acte sunt: Declaraţia privind principiile de bază ale justiţiei pentru victimele infracţiunii şi abuzul de putere, aprobate  de Adunarea Generală a ONU prin rezoluţia 40/34 din 29 noiembrie 1985; Principiile de bază privind utilizarea programelor de justiţie restaurativă în materie penală, aprobate de Consiliul Economic şi Social al ONU la 24 iulie 2002; Recomandarea Nr.R(99)19 a Comitetului de Miniştri către statele membre cu privire la medierea în  cauzele penale din 15 septembrie 1999; Recomandarea Rec(2006)8 a Comitetului de Miniştri către statele membre cu privire la asistenţa victimilor infracţiunii din 14 iulie 2006; Decizia-cadru a Consiliului Uniunii Europene din 15 martie 2001 privind statutul victimelor în cadrul procedurilor penale (2001/220/JAI).

Consiliul Europei, în Recomandarea Nr.R(99)19 a Comitetului de Miniştri către statele membre cu privire la medierea în cauzele penale din 15 septembrie 1999, defineşte medierea în cauzele penale drept „orice proces prin intermediul căruia victimei şi infractorului li se consimt liber, de a participa activ la soluţionarea dificultăţilor rezultate din infracţiune cu ajutorul unui terţ imparţial (mediatorul)”. Uniunea Europeană descrie, în Decizia-cadru a Consiliului Uniunii Europene din 15 martie 2001 privind statutul victimilor în cadrul procedurilor penale (2001/220/JAI), medierea în cauzele penale drept ”căutarea, înainte sau în cursul urmăririi penale, a unei soluţii negociate între victimă şi autorul infracţiunii, cu medierea unei persoane competente”. Aceste două definiţii evidenţiază unele aspecte importante ale medierii în cauzele penale: negocieri, proces activ, consimţit în mod liber de ambii – victimă şi infractor. Accentul nu este pus pe pedeapsă, dar pe căutarea unei soluţii şi acest scop necesită timp, resurse umane şi financiare, implicare emoţională semnificativă şi o anumită marjă de eşec.

Republica Moldova, prin reglementările articolului 35 al Legii cu privire la mediere din prima lege asigură părţilor implicate în cazurile penale în care împăcarea are drept rezultat înlăturarea răspunderii penale, dreptul de a beneficia de serviciile unui mediator plătit din contul statului.

Acordarea acestei oportunităţi părţilor reprezintă recunoaşterea importanţei medierii pentru aceste cauze, precum şi conştientizarea avantajelor pe care le oferă medierea atît părţilor direct implicate în conflict cît şi statului. Avantajele respective sunt atît de ordin moral, cît şi de ordin material.

Dl Burlacu, care este importanţa medierii în litigiile izvorîte din infracţiuni?

 Medierea în cauzele penale are ca scop asigurarea unui cadru de comunicare între victimă şi făptuitor, după caz şi alte persoane, întru soluţionarea conflictului cauzat prin săvîrşirea infracţiunii. De asemenea, medierea urmăreşte stimularea simţului de răspundere al făptuitorului şi oferă acestuia posibilitatea reală de integrare şi reabilitare a sa; rezolvarea consecinţelor victimizării şi posibilitatea de a obţine scuze şi compensaţii; sporirea conştiinţei rolului important al fiecărei persoane şi al comunităţii în ansamblu în prevenirea infracţiunilor şi rezolvarea conflictelor asociate acestora, încurajînd astfel efectele penale mai constructive şi mai puţin represive, decît în cazul aplicării mecanismelor justiţiei retributive.

Din informaţia expusă mai sus putem afirma cu certitudine că, integrarea instituţiei medierii în practica judiciară penală este necesară.

Dl Fetescu dar care sunt beneficiile medierii penale?

Beneficiile pe care le poate oferi aceasta sunt de ordin psihosocial, juridic şi economic. Cel de ordin psihosocial se manifestă prin aceea că întîlnirea cu victima va avea efect educativ asupra făptuitorului, procurorului îi este mai uşor şă lucreze cu părţile care au fost implicate în mediere, deoarece între acestea este stabilit deja un contact, ele ştiu ce vor. Beneficiile de ordin juridic sunt suficiente cît să motiveze aplicarea instituţiei medierii în cauzele penale. Astfel, implimentarea medierii conduce la reducerea numărului de dosare supuse examinării în instanţele de judecată, fapt care va contribui la eficientizarea activităţii procurorilor şi organelor de urmărire penală.

Dl Ftescu, ce puteţi spune despre medierea litigiilor apărute înntre autorităţile publice şi persoanele private?

Practica ţărilor în care medierea funcţionează de succes arată că această metodă de soluţionare a disputelor este aplicată şi în cadrul tranşării rapoartelor litigioase dintre autorităţile administrative şi administraţi. Acest fapt este relevant şi pentru Republica Moldova dat fiind faptul că instanţele de contencios administrativ la moment sunt extrem de încărcate şi activitatea acestora nu întotdeauna răspund aşteptărilor justiţiabililor.La aceste categorii de litigii atribuim litigiile izvorîte înntre persoanele private şi autorităţile administraţiei publice locale, precum litigiile dintre autorităţile vamele, organele fiscale şi contribuabili. De fapt acest aspect este deja reglementat în Legea cu privire la mediere în redacţie nouă.

Dl Burlacu, ce ne puteţi spune despre medierea diferendelor internaţionale sau regionale?

Medierea este aplicată pe larg în soluţionarea disputelor internaţionale izvorîte din relaţiile stabilite între state, organizaţii cu vocaţie internaţională, regională, precum şi între acestea şi formaţiunile statale autoproclamate şi popoarele care luptă pentru eliberare naţională.

Istoria dreptului diplomatic cunoaşte mai multe cazuri în care conflictele izvorîte din rapoartele de drept internaţional au fost tranşate anume pe calea medierii exercitată de reprezentanţii corpului diplomatic, medierea fiind un mijloc efectiv de soluţionare a acestor categorii de conflicte.

Dl Fetescu, care este opinia experţilor europeni vis-a-vis de legea cu privire la mediere?

Conform opiniei grupului de experţi al Consiliului Europei care sau aflat cu vizită oficială în Republica Moldova  în luna aprilie 2008 şi care au verificat corespunderea legii RM Cu privire la mediere standartelor europene şi Recomandărilor Consiliului de Miniştri a Consiliului Europe către statele membre cu privire la medierea în cauzele civile şi penale s-au expus pozitiv asupra cadrului legal prevăzut de acesată lege, încurajînd implimentarea acesteia, menţionînd desprea importanţa funcţionării acestei legi.

 Dl Burlacu, în calitate de formator la cursurile de formare iniţială mediatorilor, cît şi Preşedintele Uniunii Naţionale a Mediatorilor nu consideraţi că deja sunt prea mulţi mediatori? Poate urmează de mai suspendat formarea unor noi mediatori?

 Nu consider că numărul mediatorilor urmează a fi limitat din considerente că sunt prea mulţi mediatori. Mai ales că din număr mare de mediatori putem să facem specializări. Mediatori se vor specilia reieşind din profesia din care vin, cunoştinţele practice în mai multe specilităţi cum ar fi mediatori pedagogi ar putea să se specializeze în soluţionarea conflictelor în şcoli care la moment sunt foarte multe şi diverse în care este necesitatea cunoştinţelor din domeniul pedagogic. Psihologii s-ar putea perfect incadra în soluţionarea conflictelor familiale. Juriştii perfect se vor încadra în soluţionarea conflictelor comerciale. Mai mult ca atît piaţa medierIi singură va selecta mediatori viabili pentru realizarea activităţii de mediere. De asemenea din numărul mare de mediatori dorim să identificăm care este numărul concret de mediatori care doresc şi vor activa în acest domeniu.

Dl Fetescu ce părere aveți despre ultimele modificări în mai multe acte legislative cu referire la mediere publicate în Monitorul Oficial din 30 septembrie 2016?

 Aceste acte sunt un imbold serios pentru promovarea medierii în R.Moldova. Mă bucur că legislatorul a găsit de cuviinţă de a institui chiar un capitol aparte în Codul de procedură civilă cu referire la mediere, astfel, instanţele nu vor mai putea invoca că pentru promovarea medierii în Republica Moldova este o insuficienţă de reglementare. Plus la acesata este reglementată o modalitate de a întoarce taxa de stat în cazul în care conflictul diferit justiţiei a fost tranşat prin mediere. De asemenea este  făcut un pas serios pentru promovarea medieri în procesul penal legislatorul stabilind posibilitatea suspendări cauzelor penale pentru infracţiunile ce cad sub incidenţa articolului 109 Cod Penal- Împăcarea.

 Dl Fetescu, din ce considerente aţi ales domeniu medierii  finaciare?

Am ales medierea financiara în sens larg dat fiind că am o bună practică în domeniu soluţionării conflictelor şi litigiilor fiscale şi în asigurări, or, aceste două elemnete financiare sunt mărul discordiei între companiile de asigurări, organele fiscale şi diverşi subiecţi de drept. De asemenea mi-aş dori foarte mult să dezvolt soluţionarea amiabilă a litigiilor comerciale în sens larg cum ar fi litigiile bancare, litigiile izvorite din contractele de investiţie, protecţia consumatorilor şi altele. Anume pe acest cîmp apar multe conflicte mai ales că soluţionarea lor prin instanţe necesită multe eforturi de timp, emoţionale şi pecuniare.

 Statul ar cîştiga cu mult mai mult dacă litigiile fiscale ar fi tranşate prin medierea fiscală în rezultatul încheierii unui compromis, dat fiind faptul că mulţi din contribuabili nu consideră echitabil sistemul fiscal din R.Moldova şi în cazul în care sunt sancţionaţi sunt de acord să plătească dor suma neachitată şi nu penalităţile invocate de fisc. În acest caz identificarea unui compromis între contribuabili şi organul fiscal ar determina vărsări mai rapide în buget şi evita riscul ca prin instanţă în cazul în care contribuabilul va cîştiga cauza în instanţă bugetul în genere să nu încaseze nimic, cum de fapt şi se întîmplă. Totodată pentru a realiza acesata este necesar ca fiscul să înceapă să audă şi opiniile şi poziţiile contribuabililor, fapt ce pînă acum nu a fost realizat dat fiind că autoritatea fiscală se poziţionează în raport cu contribuabilul pe poziţia de ierarhie şi nu pe raporturi de colaborare şi cooperare, neţinînd cont de faptul că  totuşi rolul contrtibuabilului în stat şi societate este unul foarte important.

Dl Fetescucu spuneţi Vă rog din ce considerente consideraţi că este necesar de a promova medierea în litigiile bancare?

Este ştiut că sistemul bancar în R.Moldova este unui inechitabil,anevoios şi în multe cazuri în loc să dezvolte anumite ramuri ale economiei prin procentele creditare excesiv de mari subminează aceste ramuri. De asemenea, Băncile în ultimi cinci ani au acumulat atîte bunuri gajete primite în posesie pentru o vînzare ulterioară încît nu le mai pot înstrăina deoarece au scăzut esenţial preţurile la imobile. Totodată debitorii care şi-au asumat credite din considerentele că a decăzut economia şi capacitatea de cumpărare nu pot să-şi onoreze obligaţiunile faţă de Bănci or, ca rezultat se falimentează companii, se închid unităţi economice, persoanele fizice sunt evacuate din locuinţe sau altele. Medierea bancară ar aduce compromisuri între Bănci şi clienţii debitori care rezultat ar fi posibil de instituit grafice noi de stingere a obligaţiunilor pecuniare faţă de bancă, ar fi posibil de a încheia tranzacţie confom căreia debitorul va rămîne să locuiască în locuinţa transmisă Băncii pînă la vînzarea efectivă a acesteia, precum şi alte oportunităţi.

Dl Burlacu, care este oportunitatea promovării medierii în conflicetele familale?

Din păcate în ultimii ani în legătură cu exodul masiv, cu lipsurile materiale a cuplurilor cît şi alte circumstanţe obiective şi subictive determină multe familii să divorţeze. Or, odată fiind încetate căsătoriile suferă mult copii minori. Recomandarea Comitetului de Miniştri al Consilului Europei cu referire la medierea conflictelor familiale indică expres statelor memebri despre necesitatea promovării medierii familiale în interesul superior a copiilor. Anume copii minori în cele mai multe cazuri suferă în urma divorţurilor părinţilor. În multe cazuri aceştia fiind abandonaţi sau neglijaţi de părinţii în divorţ pornesc pe calea săvîrşilor infracţiunilor sau a consumurilor de droguri şi parazitării, fapte care generează pierderi mari pentru societate şi stat şi mai ales pentru instituirea unei linşti şi toleranţe profunde în comunităţi. Da cu adevărat instanţele pot să examineze conflictele familiare, totodată aceste examinări sunt doar în aspect juridic şi nu psiho-emoţional, pe cînd mediatorul în cauzele conflictelor familiale mediindu-le cercetează cauzele generatoare a conflictului şi încearcă să-l soluţioneze prin aspectul psiho-emoţional şi interpersonal şi nu prin prizma normelor juridice.