În legislația ce reglementează medierea, persoanele aflate într-un conflict iau denumirea de părți. Legea cu privire la mediere nr. 137 din 03.07.2015, la art. 2 definește părțile dintr-un proces de mediere ca fiind „persoană fizică sau juridică, inclusiv autoritate publică, care îşi exprimă acordul de a soluţiona un litigiu prin mediere”. Părțile în procesul de mediere sunt persoanele fizice sau juridice care au apelat la un mediator, în vederea soluționării amiabile a conflictului dintre ele. Părțile din conflictul supus medierii devin, prin implicarea în procedura medierii, negociatori direcți ai drepturilor și intereselor lor. Este notabilă și foarte importantă poziția părților în mediere, poziție pe care orice mediator trebuie să o explice persoanelor pe care le mediază. Această obligație a mediatorului de a clarifica poziția părților în procesul de mediere, precum și rolul lor în procesul de negociere, ce are loc în timpul medierii, subzistă în obligația generală a fiecărui mediator de a informa părțile cu privire la aspectele generale și particulare ale medierii. Părțile din mediere au deseori impresia că ele trebuie să convingă mediatorul că ceea ce spun ele este adevărat, este echitabil, este logic, este corect, este aplicabil la situație. Ce trebuie să știe aceste persoane este că, în mediere, nu mediatorul trebuie convins de verosimilitatea sau corectitudinea unei negocieri ori a unei aprecieri în speța dată, ci partea cu care se negociază – ea trebuie convinsă. Mediatorul asistă și facilitează discuțiile și negocierile și le explorează dintr-o poziție neutră, părțile fiind cele care își arogă anumite aspecte de pus în discuție și negociat.Negociatorii în mediere sunt părțile. Părțile își negociază față în față și în fața mediatorului drepturile/bunurile/interesele lor. Mediatorul asistă la această negociere și o încurajează ca proces, dar nu ca și conținut, fiind neutru și dezinteresat de obiectul negocierii propriu-zise – drepturi, bunuri, interese. Mediatorul nu este interesat de obiectul negocierii, cât este interesat de modul negocierii și de procesul de negociere pe care trebuie să îl susțină și să amplifice sau simplifice discuțiile părților, în funcție de direcția pe care o ia medierea la un moment dat. Rolul părților este să comunice cât mai mult și cât mai bine între ele sau între ele și mediator, iar mediatorul trebuie să pregătească mereu acest teren de discuții, să fie capabil să dezvolte discuțiile prolifice medierii sau să închidă discuțiile sterile.Dacă părțile trebuie să se convingă între ele privind negocierea, acest fapt nu înseamnă că mediatorul trebuie să fie străin de discuții și obiectul negocierii. Mediatorul trebuie să fie doar neutru cu privire la vreun interes în cauză, dar el trebuie să cunoască ce se negociază, ca astfel să poată ajuta negocierea. Mediatorul poate interveni activ în procesul de mediere prin încurajarea tehnicilor de argumentare și de negociere folosite de părți, sau puse în discuție chiar de mediator, totul într-un mod imparțial, adică să favorizeze ambele părți deopotrivă. Imparțialitatea mediatorului constă în a fi la fel de echidistant față de fiecare parte din mediere sau, altfel spus, în a nu fi de partea unuia sau a altuia în negocierePărțile în procesul de mediere trebuie să se convingă între ele că ceea ce vor și ceea ce negociază le trebuie și li se cuvine, să argumenteze acest fapt, să știe să câștige cât mai mult în urma procesului de negociere cu partea negociatoare, să știe să apeleze la ajutorul mediatorului atunci când se află într-un impas al discuțiilor sau al negocierii propriu-zise. Să cunoască bine drepturile și interesele incidente în conflict. Să își expună cât mai explicit punctele de vedere referitoare la conflict sau la aspectele defalcate ale acestuia. Să știe să își expună nevoile lor în cauză și să le folosească corespunzător în discuții. Să știe să asculte și cealaltă parte negociatoare, ca din expunerile acesteia să își creeze o nouă viziune despre soluțiile la conflict, soluții care trebuie să mulțumească fiecare parte aflată în negociere pentru a putea fi luate în calcul. În astfel de negocieri, părțile au rolul de a cunoaște și arta cedării, sau, altfel spus, arta prin care cedând ceva îl putem sensibiliza pe celălalt și astfel putem câștiga și genera noi și noi variante de soluții la conflict.O mediere reușită se datorează deopotrivă părților și mediatorului. Implicarea părților dă o notă de forță medierii; medierea nu poate avea loc, fără implicarea activă a părților; gradul de implicare a părților redă și gradul de disponibilitate a acestora în analiza conflictului și negocierea soluțiilor la conflict. Implicarea părților și a mediatorului conduce, fără dar și poate, la o înțelegere amiabilă sustenabilă și durabilă, având în vedere că majoritatea conflictelor care vin la mediator nu au nevoie de soluții de azi pentru mâine, ci au nevoie de soluții pe termen mediu și lung. Acesta este dezideratul medierii: soluții sustenabile și durabile, mulțumitoare și satisfăcătoare pentru toate părțile din conflict.(Dorin Ilie)